O viață liniștită

Pe Pavel l-am observat încă de la prima mea vizită la centru. Mi-a atras atenţia hotărârea cu care mergea pe culoare, ajutat, ce-i drept, de un cadru. E un om care păşeşte liniştit şi sigur pe el şi îmi crează impresia unei prezenţe reconfortante, poate din cauza chipului blând. La 90 de ani participă la aproape toate activităţile organizate în interiorul centrului, chiar dacă uneori doar îi priveşte discret pe ceilalţi.

A ajuns aici anul trecut în ianuarie, din cauza unor probleme de memorie. A primit un tratament medical riguros, în urma căruia memoria i-a revenit aproape în întregime. În schimb, e necăjit că acum îl dor picioarele, dar nu se lasă şi face mişcare cât de mult este posibil.

Aşteaptă cu nerabadare şi mare bucurie vizita săptămânală a băiatului, în vârstă de 66 de ani, dar care tot copil rămâne pentru el.

Pavel a fost tâmplar până în 1986 când a ieşit la pensie, iar în 1996 i-a murit soţia, după 49 de ani de căsătorie.

Îl întreb care sunt cele mai importante lucruri care fac o căsnicie să dureze atât de mult. Îmi spune plin de încredere că sunt esenţiale toleranţa şi înţelegerea reciprocă, doar aşa îl poţi accepta pe partener în totalitate şi construi ceva pe o bază reală. Apoi fiecare trebuie să aibă ocupaţia lui, iar în gospodărie să se ajute unul pe celălalt. Şi-au educat băiatul în spiritul cinstei şi al muncii, valori pe care el şi le-a însuşit şi care l-au ajutat în drumul său ca inginer.

La cei 90 de ani se consideră destul de sănătos şi, cu un ton şăgalnic, îmi spune că responsabilă pentru asta e ’’ursitoarea’’. Văzând expresia mea nedumerită, îmi explică: ursitoarea este cea care i-a hărăzit soarta încă de la naştere, deşi el sigur nu e Frumoasa din pădurea adormită. Doar a avut grijă să mănânce sănătos, să muncească mult şi să aibă mereu credinţa în Dumnezeu.

Tinerilor din ziua de astăzi le transmite motto-ul care l-a călăuzit mereu şi i-a asigurat succesul:

Munca l-a creat pe om!
.